Medicii Legea nr 53/1988 (cu modificări)

Source: http://eng.velferdarraduneyti.is/acts-of-Parliament/nr/19482

Medicii Act

1988 nr. 53 19 mai

Au intrat în vigoare 01 iulie 1988, cu excepţia art. 26, care a intrat în vigoare 1 ianuarie 1989. Modificat prin Legea nr. 50/1990 (a intrat în vigoare 31 mai 1990), Legea nr.116/1993 (a intrat în vigoare 1 ianuarie 1994; Acordul privind Spaţiul Economic European: anexa VII Directivelor 75/362/CEE şi 75/363/CEE), Legea nr. 50 / 1996 (intrat în vigoare o ianuarie 1997), Legea nr. 76 / 1997 (intrat în vigoare o iulie 1997), Legea nr. 68 / 1998 (intrat în vigoare 1 ianuarie 1999), Legea nr. 82/1998 (a intrat în vigoare 01 octombrie 1998), Legea nr. 30/2002 (a intrat în vigoare 16 aprilie 2002), Legea nr. 76/2002 (a intrat în vigoare 17 mai 2002), Legea 72/2003 (a avut în vigoare la 10 aprilie 2003) şi Legea nr.89/2003 (a avut în vigoare la 10 aprilie 2003).

Secţiunea I. Licenţele pentru a practica medicina şi a licenţelor de specialitate

Art. 1

[Dreptul de a practica medicina în Islanda şi de a te numi un medic (læknir) apartine:

1. o persoană care a acordat o licenţă de către Ministerul Sănătăţii şi de securitate socială, în temeiul art. 2 şi 3.

2. o persoană care a fost acordat recunoaşterea de către Ministerul sănătăţii şi securităţii sociale a unei licenţe medical într-o ţară care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European sau acordul inaugurală a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.]. 1)

Ministrul se face prin lege dispoziţii suplimentare cu privire la cei care pot practica medicina în Islanda în conformitate cu punctul 2 alin.1]. 2) 
1) Legea nr. 72/2003, art. 27 2) Legea nr. 116/1993, art. 1.

Art. 2

[O licenţă astfel cum se prevede la punctul 1 alin. 1 art. 1 se acordă pentru cei care au finalizat o examinare de la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină şi formare suplimentară în instituţiile de sănătate în Islanda astfel cum este prevăzut în normele 1)emise de ministru, au primit propuneri de la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină. 
formare suplimentară prevăzută în alin. 1 poate fi completat în străinătate la instituţii de sănătate care să îndeplinească criteriile de ministru al sănătăţii şi securităţii sociale, la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină şi Director al Sănătăţii. 
Înainte de o licenţă este acordată în temeiul prezentului articol, trebuie să se obţină avizele din partea directorului de Sănătate şi la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină. 
O persoană nu poate fi acordată o licenţă medicală în cazul în care alin. 2 art. 68 din Codul penal se aplică în general la ei / lui condiţii, sau în cazul în care directorul de Sănătate sau a Facultăţii de Medicină consideră el / ea inapt din cauza problemelor de sănătate, de exemplu, din cauza abuzului de alcool sau de substanţe, sau din cauza ei / lui fiind cunoscută pentru neglijenţă profesională gravă sau de incompetenta]. 2) 
1) REGS. 305/1997, cp.340/1999 şi 435/2005. 2) Legea nr. 116/1993, art. 1.

Art. 3

[O persoană care a absolvit un examen comparabilă cu cea prevăzută în alin. 1 art. 2 într-o ţară în afara Spaţiului Economic European [şi în Elveţia], 1) poate fi acordată o licenţă în conformitate cu punctul 1 alin. 1 art. 1, dacă el / ea îndeplineşte criteriile de altfel art. 2.Înainte de o astfel de licenţă este acordată, avizul trebuie să se obţină de la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină, care poate solicita persoanei în cauză pentru a lua un examen privind legile şi normele în ceea ce priveşte activitatea de medici în Islanda, şi să demonstreze ei / lui comanda a vorbit şi a scris islandeză. Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină poate cere unui reclamant să dovedească ei / lui de cunoştinţe medicale de a lua un examen]. 2) 
1) Legea nr. 76/2002, art. 20 2) Legea nr. 116/1993, art. 1

Art. 4

Dacă este necesar, ministrul poate, la recomandarea directorului de Sanatate, numeşte persoanele care deţin gradul de Candidatus/Candidata medicinae, sau studenti medicale care au realizat al patrulea an de studiu, să desfăşoare muncă de medicii de anumite "temporar; individuale se a acordat o licenta medicala pe durata a ocupării forţei de muncă. 
Într-un astfel de caz, un student la medicină trebuie să funcţioneze cu un medic. 
O excepţie se poate face la prevederile alin. 2 ar trebui să Directorul de Sănătate consideră că acest lucru este justificat de circumstanţe speciale.

Art. 5

[Un medic are dreptul să solicite el / ea un specialist şi de a practica, ca atare, în Islanda, dacă: 
1. el / ea a fost acordată o licenţă de ministrul Sănătăţii şi Securităţii Sociale, 
2. [El / ea a fost acordat recunoaşterea de către ministrul sănătăţii şi securităţii sociale de o licenţă de medic specialist într-o ţară care este parte la Spaţiul Economic European sau la Tratatul de inaugurală a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb]. 1)

Ministrul aspecte privind normele de formare a specialiştilor, care au primit propuneri de la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină. 
Înainte de a se emite o licenţă în conformitate cu punctul 1 alin. 1, avizul trebuie să se obţină de director de Sănătate, şi a unui comitet numit de către ministrul pentru un mandat de patru ani, dintre care un reprezentant al Asociaţiei Medicale islandeză şi doi reprezentanţi de la Universitatea din Islanda Facultatea de Medicină. Una din ultimele două prezidează comisia. Înlocuitori sunt numiţi în acelaşi mod.

Ministru va cere, prin lege, 2) dispoziţii suplimentare cu privire la cei care pot solicita ei înşişi specialişti şi practică ca atare în Islanda, în conformitate cu punctul 2 alin.1] 3) 
1) Legea nr. 72/2003, art. 28 2) REGS. 305/1997, cp.. 340/1999, 435/2005 şi 3) Legea nr.116/1993, art. 1.

Secţiunea II. Drepturile

Art. 6

[Numai o persoană care îndeplineşte criteriile de art. 01 mai cheme / se un medic ( læknir) şi medicina practică în Islanda]. 1) Alţii sunt interzise de la utilizarea unui titlu profesional sau prezentarea ei în aşa fel încât să dea impresia că acestea sunt medici sau medicina practică; a se vedea în continuare dispoziţiile din prezentul act pe medicament şarlatan. 
1) Legea nr. 116/1993, art. 1

Art. 7

Un medic poate fi în ei / lui de lucru de a fi asistat de personal sanitar, în măsura în care acest lucru este necesar şi justificat în ceea ce priveşte abilităţile lor şi de cunoştinţe de specialitate. Munca lor este în responsabilitatea medicului, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în alte acte legislative.

Art. 8

Un medic poate refuza să desfăşoare muncă de care intră în conflict cu ei / lui convingerile religioase sau morale, cu condiţia ca o astfel de activitate nu este făcută pentru scopuri de remediere. 

Secţiunea III.Îndatoririle

A. vigilenţă şi de informaţii

Art. 9

Un medic trebuie să îndeplinească ei / lui de lucru cu vigilenţă şi conştient, să menţină ei / lui de cunoştinţe, şi să o aplice cu precizie. 
Un medic este responsabil pentru diagnosticul şi tratamentul pacienţilor care consultă el / ea sau sunt în ei / lui de îngrijire.

B. Informaţii

Art. 10

Un medic trebuie să informeze în mod normal, pacientul despre lui / starea sa, tratamentul şi prognosticul. În cazul unui copil, un tânăr sub 16 ani, sau o persoană nu poate să înţeleagă informaţiile, un părinte, tutore sau cea mai apropiată rudă trebuie să fie furnizate împreună cu informaţii.

C. Certificate

Art. 11

Un medic trebuie să fie prudenţi şi acurateţe în eliberarea certificatelor de un alt declaraţii medicale. El / ea se certifică faptul că numai pe care el / ea ştie să fie adevărat. 
[probleme Ministrul norme suplimentare 1) cu privire la forma şi eliberarea de certificate medicale, care au primit propuneri din partea directorului de Sănătate şi islandeză Medical Association, şi după ce a primit opinii ale federaţiilor a partenerilor sociali]. 2) 
1) REGS. 586/1991 2) Legea nr.. 50/1990, art. 1

Art. 12

Un medic trebuie să elibereze un certificat de la autorităţile publice privind un pacient în ei / lui de îngrijire, atunci când un astfel de certificat este solicitat în ceea ce priveşte relaţiile pacientului cu autorităţile publice.

D. de prim ajutor

Art. 13

Un medic trebuie, dacă el / ea se află în apropiere, sau dacă lui / ei de asistenţă se solicită, să ofere asistenţa primul medicale necesare în cazuri de urgenţă medicală şi de accidente, cu excepţia cazului în împiedicată de circumstanţe chiar mai grav.

E. Casa de vizite

Art. 14

Un medic în practica generală trebuie, chiar dacă nu un functionar public, efectua vizite urgente pentru pacienţii în districtul de sănătate în cazul în care el / ea lucrează, cu excepţia cazului în împiedicată de circumstanţe chiar mai grav.

F. Confidenţialitatea

Art. 15

Un medic trebuie să păstreze confidenţialitatea cea mai mare măsură, şi pentru a preveni accesul neautorizat la informaţii privind bolile şi alte aspecte particulare de care el / ea poate deveni constienti ca un medic. 
Acest lucru nu se aplică în cazul în care alte dispoziţii sunt făcute prin lege, sau în cazul în care există motive rezonabile pentru a încălcarea confidenţialităţii pentru motive de necesitate urgentă. 
Un medic poate fi eliberată de obligaţia de confidenţialitate de către consimţământul unui pacient în vârstă de cel puţin 16. În caz contrar, acordul tutorelui este necesară. 
Un medic nu poate fi obligată să depună mărturie într-o cauză civilă împotriva voinţei pacientului, cu excepţia cazului ei / lui mărturia pot fi considerate esenţiale pentru caz, sau în cazul este important ca părţile să cazul sau pentru societate, în ambele cazuri, în hotărârea de un judecător. În astfel de cazuri un medic trebuie să depună mărturie cu privire la toate el / ea stie pe care el / ea crede că ar putea fi considerate ca relevante pentru caz. Aceste dovezi trebuie să fie dat cu uşile închise. 
Un medic poate, fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentului articol, furnizează informaţii către alte cadre medicale, cu privire la teste şi tratamentul pacienţilor. 
taxă acelaşi regim de confidenţialitate se aplică în alte cadre medicale, şi alţii care lucrează cu medicii. 
Obligaţia de confidenţialitate persistă după moartea pacientului. În cazuri speciale, un medic poate furniza informaţii, ţinând seama de dorinţele celui decedat şi interesele persoanei în cauză. În cazul în care un medic este în dubiu, el / ea poate prezenta problema directorului de Sănătate.

G. [Manipularea informaţiilor în evidenţele medicale] 1) 
1) Legea nr. 50/1990, art. 2 

Art. 16

[Taxa de medici si altii care fac înregistrări în evidenţele medicale pentru a oferi pacientului sau ei / lui agent, cu o copie a înregistrărilor medicale, în întregime sau în parte, este supusă dispoziţiilor din Legea drepturilor pacienţilor.] 1) 
1) Legea nr. 76/1997, art. 1

H. Publicitate

Art. 17

[Un medic poate face publicitate numai ei / lui practica medicală prin intermediul unor anunţuri de fapt, modest, atunci când el / ea se duce în practică, în cazul în care practica se mută într-o locaţie nouă, sau atunci când oră intervenţii chirurgicale sunt modificate.Medicul poate să-l identifice / se de nume, de specialitate, adresa, numărul de telefon şi chirurgie de ore, pe uşă plăci, cărţi de vizită şi forme de bază de prescripţie]. 1) 
Medicii şi organizaţiile lor profesionale trebuie să reziste discuţii de medici, iar activitatea lor intr-o reclama modul în mass-media. Prin aceeaşi ordine de idei, utilizarea de citate din medici sau interviuri cu aceştia în mass-media în scopuri publicitare trebuie să fie rezistat. Dacă acest lucru nu poate fi prevenit, medicul în cauză sau ei / lui organizaţie profesională, care trebuie să corecteze imediat orice declaraţii false. Părţi, altele decât medicii sunt interzise de publicitate activităţile de medici, pacienţi sau influenţează în alte moduri de a consulta un medic specifică sau medici. 
1) Legea nr. 30/2002, art. 24

I. Monitorizarea

Art. 18

Un medic este supusă monitorizării de către directorul de Sănătate. Directorul de Sănătate trebuie să se asigure că un medic respectă prevederile acestei legi şi alte dispoziţii ale legislaţiei de sănătate a ţării. Directorul de sănătate necesită rapoarte de la medic în ceea ce priveşte lui / ei de muncă de sănătate, în acord cu normele relevante 1) emis de ministru, a primit propuneri din partea directorului de Sănătate şi islandeză Medical Association. 
... 2) 
... 2 )

Un medic trebuie să notifice directorului de sănătate cât mai repede posibil dacă el / ea devine conştient de medicina vraci, a se vedea art. 22 din prezentul act. 
... 2) 
1) REGS. 227/1991, Cp. 545/1995. 2) Legea nr. 68/1998, art. 1 şi 3

[Art. 18a

În cazul în care tratamentul de către un lucrător de sănătate duce la rău neprevăzute, cazul va fi investigat, în scopul de a găsi cauza, şi să se asigure, pe cât posibil ca un astfel de eveniment nu reapară. "Rău neprevăzute", apare atunci când rezultatele şi efectele tratamentului sunt diferite de cele preconizate iniţial. Pacientul trebuie să fie informate imediat de rău neprevăzute, dacă este posibil. Pacientul trebuie să se acorde, de asemenea, posibilitatea de a observa progresul anchetei. 
director medical si director al unei instituţii de îngrijire medicală de sănătate sunt responsabili pentru daune neprevăzute, care este notificată fără întârziere în conformitate cu alin. De la 1 la conducerea instituţiei de top, care raportează imediat cazul la directorul instituţiei. Directorul decide de la caz la caz, în consultare cu profesioniştii din domeniul sănătăţii de gestionare, dacă problema ar trebui, de asemenea, imediat raportate la Direcţia de Sănătate. Directorul este responsabil pentru fiecare caz de vătămare neprevăzute a fi investigate, încheiate şi notificat, astfel cum este prevăzut în prezentul articol. 
În caz de o moarte neaşteptată la o instituţie de sănătate, care pot fi considerate a fi atribuit unei erori, neglijenţă sau un accident în de tratare sau de măsuri preventive pentru boala, directorul instituţiei este responsabil pentru cazul fiind raportate la poliţie, astfel cum este prevăzut în actului de deces Certificate. 
instituţiile de sănătate se trimite directorului de Sănătate de două ori pe an un raport privind toate cazurile de neprevăzute rău din cauza tratamentului, împreună cu concluziile anchetei din cazuri. Directorul Sănătăţii va trimite ministrului Sănătăţii un raport anual privind rău neprevăzute în serviciul de sănătate, precum şi rezultatele din cazuri. 
independenţi lucrători în domeniul sănătăţii se declară rău neprevăzute la Direcţia de Sănătate. Directorul Sănătăţii a face o decizie privind modalităţile de investigare a cazului.

Ministrul va emite reglementări cu privire la răspunsul şi investigarea cazurilor prevăzute la alin. 1.] 1) 
1) Legea nr. 68/1998, art. 2 

Secţiunea IV. Prescriptii

Art. 19

[Directorul Sănătăţii efectuează monitorizarea în general, de medici "de prescriere de medicamente, şi monitorizează tendinţele în utilizarea de medicamente. 
Directorul de Sănătate monitorizează în special medicii de prescriere de medicamente dependenţă. 
Directorul Sănătăţii monitorizează toate prescripţiilor medicilor ", pentru dependenta de droguri pentru utilizarea lor propriu. 
Pentru monitorizare prevăzute la alin. 1 la 3, directorul de Sănătate dobândeşte informaţii din baza de date Pharmaceuticals astfel cum este prevăzut în secţiunea IX din Legea Pharmaceuticals. 1) 
1) Legea nr. 89/2003, art. 5 

Art. 20

[În cazul în care un medic se dovedesc a fi prescris pentru el / ea sau medicamente, alţii consideră excesive, directorul de Sănătate susţine cauzei la ministru, care poate revoca licenţa de medic pentru a prescrie medicamente, fie toate medicamentele sau anumite categorii, în cazul în care dispoziţiile de arte. 27 şi 28 nu sunt considerate aplicabile]. 1) 
1) Legea nr. 89/2003, art. 6

Art. 21

[Înainte de o licenţă de medic pentru a prescrie este revocat în temeiul art. 20, medicul trebuie să aibă posibilitatea de a respingere. 
Un medic, care nu este licenţiat pentru a prescrie anumite medicamente poate, cu acordul ministrului, după consultarea cu directorul de Sănătate, aranja cu un alt medic de a elibera reţete necesar de astfel de medicamente. 
Ministrul poate inversa o revocare a licenţei în temeiul prezentei secţiuni privind primirea unei propuneri de la Direcţia de Sănătate şi Agenţia de control pentru Medicamente]. 1) 
1) Legea nr.. 89/2003, art. 7

Secţiunea V. Quack medicament

Art. 22

Medicament vraci de orice fel este interzisă în Islanda. "Quack medicament" este definit ca o persoană care nu este licenţiat în conformitate cu prezentul Act, oferind de a efectua tratamentul pacientilor, a face o viaţă de la medicina practica, publicitate lui / ei sau de asteptare el / ea însăşi medic, oferind sfaturi şi furnizarea de medicamente care doar farmaciştii pot vinde.
 

Art. 23

Anunţuri de medicamente şi consumabile medicale sunt supuse la secţiunea VII din Legea nr Pharmaceuticals. 108/1984. 1)

Anunţuri de pe proprietăţile medicinale ale băuturi, produse alimentare, bunuri de consum şi necesităţile sunt interzise.

Anunţuri de spitale, precum şi orice altă formă de instituţie de sănătate sunt interzise, ​​cu excepţia numele şi locaţia. 
Anunţuri de produse farmaceutice, materiale medicale, spitale şi instituţii de sănătate sunt, totuşi, permisă în ziare şi periodice publicate pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii. 
1) Legea nr Acum. 93/1994 

Secţiunea VI. Dispoziţii generale

Art. 24

Un medic care nu este licenţiat, ca atare, nu pot să-l suna / se, l-publicitate / ea ca, sau altfel implică faptul că el / ea este un specialist. Prin aceeaşi ordine de idei, el / ea nu poate implica faptul că el / ea este un specialist într-un alt domeniu decât cel în care el / ea este un specialist. Un medic nu poate prescrie medicamente sub pretextul că acestea sunt pentru scopuri medicale, ştiind că acestea urmează să fie utilizate în alte scopuri, de exemplu, pentru utilizarea de agrement sau pentru vânzare pentru profit.

Art. 25

Un medic nu poate ataşa ei / lui numele într-o afacere medical specificate excepţia cazului în care se desfăşoară în întregime pe lui / ei răspundere, în conformitate cu ei / lui consiliere, şi sub lui / ei supraveghere.

Art. 26

[Un medic nu poate să funcţioneze un cabinet medical, după vârsta de 75 de ani. Ministrul Sănătăţii poate, cu toate acestea, la primirea unei cereri din partea medicului în cauză şi a unui raport din partea directorului de Sanatate, renunţa la această prevedere pentru un an, la un moment dat]. 1) 
1) Legea nr. 50/1990, art. 5.

Secţiunea VII. Sancţiuni

A. [revocare a licenţei medicale sau de recunoaştere a licenţei medicale] 1) 
1) Legea no.116/1993, art. 1.

Art. 27

Un medic care încalcă dispoziţiile prezentului act ar putea fi lovit off, chiar dacă aceasta nu se consideră dovedit faptul că încălcarea a condus la rău, în cazul în care încălcarea este de o asemenea natură încât să fie considerată necorespunzătoare în special, de exemplu, în cazul emiterii un certificat greşit sau care induc în eroare medicală sau raportul medic fără o examinare a cauzei, indiscreţie cu privire la aspecte particulare de care el / ea a devenit constienti ca un medic, gravă neglijenţă sau incompetenţă în ei / lui de muncă, sau contrar alt comportament la secţiunea III din prezenta lege. 
În cazul unor încălcări repetate, sau o încălcare a împotriva acestei legi, pentru care pedeapsa cu închisoarea este o sancţiune, medicul va fi lovit off. [cazul în care o practică individuală în Islanda, pe baza unei licenţe astfel cum se prevede la punctul 2 alin. 1 art. 1 sau punctul 2 alin. 1 art. 5 a lui / ei de licenţă revocat, lui / ei dreptul de a practica în Islanda pe baza de licenţă care este retrasă. Dispoziţiile prezentei legi se aplică, după caz, a celor care au primit recunoaştere din partea ministrului Sănătăţii şi Securităţii Sociale astfel cum se prevede la punctul 2 alin. 1 art. 1 sau punctul 2 alin. 1 art. 5.] 
 
1) 
1) Legea nr. 116/1993, art. 1

Art. 28

În cazul în care directorul de Sănătate să devină conştienţi de faptul că un medic neglijează ei / lui atribuţiilor, depaseste limitele lui / domeniul ei de muncă, sau încalcă termenii legislaţiei de sănătate islandeză, directorul trebuie să mustraţi pe medic. Îndemn se face în scris, precizând motivele. Directorul de Sănătate trimite o copie a avertismentul către ministrul Sănătăţii. 
În cazul în care nu admonestare fie eficiente, sau, în cazul de practica medicală necorespunzătoare, directorul trebuie să raporteze cu privire la caz pentru a Ministrului Sănătăţii, şi să prezinte propuneri. Ministrul poate exclude faptul că persoana în cauză să fie lovit off, permanent sau temporar. Astfel de pronunţare a unei hotărâri pot fi depuse la instanţele de judecată.

"Practica medicală necorespunzătoare" este considerată a fi atunci când un medic nu îndeplineşte criteriile necesare în cazul în care licenţa a fost acordată medicale, de exemplu, din cauza unor defecţiuni de prestare a sănătăţii el / ea mai puţin competente, incompetent, sau chiar un pericol pentru alţii în ei / lui de muncă, ca urmare a abuzului de substanţe, sau în cazul în care medicul este cunoscut pentru neglijenţă profesională gravă sau de incompetenţă.

Art. 29

Un medic care a fost lovit permanent de pe sub această secţiune poate fi acordată o licenţă medicală din nou, dar numai în conformitate cu dispoziţiile din secţiunea I.

B. Alte sancţiuni

Art. 30

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage după sine, în plus faţă de revocarea licenţei de a practica medicina, a se vedea art. 27 şi 28, amenzi [sau închisoare de până la doi ani]. 1)
O încălcarea cu bună ştiinţă sau din neglijenţă vinovat este supus la o pedeapsă de [închisoare de până la doi ani] 1) şi / sau a amenzilor. Infracţiunile minore se pedepsesc cu amenzi, ci de [închisoare de pînă la un an] 1) şi / sau amenzi în cazul în care persoana în cauză a fost mustrat în prealabil de către directorul de Sănătate. 
În caz de repetare a infracţiunilor, Sancţiunile trebuie să fie închisoare şi / sau a amenzilor.
1) Legea nr. 82/1998, art. 193

Art. 31

Încălcarea acestei legi trebuie să fie tratate ca şi cazuri penale.

Secţiunea VIII. Intrarea în vigoare

Art. 32

Această lege intră în vigoare la 1 iulie 1988.

Dispoziţii temporare

Dispoziţiile prezentei legi privind acordarea de licenţe pentru a practica medicina şi licenţele de specialitate nu se aplică celor care deţin astfel de licenţe, limitată sau nelimitată, în momentul în care Legea intră în vigoare. Alte dispoziţii din prezentul act, cu toate acestea, se aplică în întregime acestor părţi. [de timp până la 1 ianuarie 2005 vor fi o perioadă de adaptare pentru modificările aduse prin Legea [nr. 89/2003]. Institutul de Stat pentru Securitate Socială este autorizată să trimită Agenţiei de Control a Medicamentelor şi de directorul de informaţii de sănătate din retete pentru medicamente creeaza dependenta, pentru care există un risc deosebit de abuz, primit de la farmacisti pentru ca organismele menţionate mai sus pot efectua lor taxă de monitorizare, în cadrul criteriilor de Legea privind protecţia vieţii private şi prelucrarea datelor cu caracter personal]. 
 1) 
1) Legea nr. 89/2003, temporar furnizarea